Crizantemaneagra's Blog

dupa amiaza de femeie

crizantemaneagra — Wed, 19 Nov 2008 21:13:36 +0000

Sunt back in garsoniera de lux, foarte obosita, dar oarecum multumita. Campionatul cu Herman a inceput putin mai tarziu, a durat ceva pana l-am trezit, pana si-a baut cafeaua… era foarte morocanos si chiar s-a rastit la mine ca de ce i-am pus numai zatz, e asa dragut cand zbiara, cred ca data viitoare o sa-l sarut. Mi-e atat de greu sa redau in cuvinte ce fiori se balanganesc in trupul meu slab de femee atunci cand ii simt suflul in urechea mea dreapta, el asezandu-se mereu pe dulapiorul din stanga. Mi se zburleste puful de pe obraz cand respiratia lui, din ce in ce mai scurta, mai iute, il da de gol; isi doreste atat de mult sa ma invinga, sa ma umileasca, barbatilor le place asta – si daca nu sunt eu cea care stie, atunci cine alta? Ii zambesc mereu, il incurajez din priviri, fac putin pe suparata atunci cand vad ca i se ridica scorul, dar vai, cat ma bucur in adancul fiintei mele pricajite. Ma face sa ma simt mica, neajutorata, neinsemnata, o biata femeie… ma intreb daca el isi da seama de asta, daca inseamna ceva pentru el tot efortul meu de a-i face pe plac. Ba nu, Crizantema, nu e efort, o faci din placere. Tu, femeia nepasatoare, rece, rationala, calculata, inaccesibila oricarui sofer, iti oferi infrangerea acestui porc sublim, acestui Zeu al motorinei, acestui calaretz pe saua bicicletei galbene… capitularea ta, chiar daca pentru El nu inseamna mare lucru, pe tine te implineste, dobandesti daruind, cum zice un cantec.

Unul din lucrurile cu care m-a cucerit Herman e poezia. A venit intr-o zi in birou si mi-a spus: “Crizantema, vrei sa-ti recit Zdreanta?” Si ahhhh, litera “L” mare din “LLLLL-ati vazut cumva pe Zdreanta cel cu ochii de faianta” m-a sfredelit pana la cealalta margine a pielii, cea din interior, mi-a sarit oja de pe unghiile frantuzesti, lllllimba lui continua sa spuna poemul, dar lllll-ul deja intrase intre picioarele mele. Am facut dragoste cu l-ul lui Herman, dragoste muta, adevarata, nu ziceam nimic, dar urlau in mine toate consoanele, se tavaleau vocalele, mureau diftongii. Cand el a ajuns la “zise Zdreanta-n sinea ui s-a facut a dracuui”, nici nu si-a dat seama ca nu mai avea llll-uri, ca erau toate in mine, umflate, erecte, puternice… atunci am ajuns si eu pentru prima data la orgasm cu Herman, ochii imi straluceau, buzele umede imi frematau, muschii toti imi tremurau, eram pur si simplu fericita. “Ti-a placut?” m-a intrebat, cum intreaba orice barbat dupa. Dar n-am avut puterea sa-i raspund, tot ce am fost in stare sa fac a fost sa-l las sa ma faca varza la solitaire.
In dupa amiaza aceasta, totusi, m-a invins la o diferenta destul de mica. Ori era el obosit dupa aventura cu namiloiul, ori eram eu prea neatenta si preocupata de dilemele legate de Sulina… nu stiu exact, dar bine ca mi-am dat seama spre sfarsitul campionatului ca aveam un mic avans, asa ca am lasat-o mai moale, ceea ce nu s-ar putea spune si despre domnul Tase, care n-a lasat-o deloc moale, ba chiar din contra!

Sa va povestesc despre domnul Tase, dragii mei? Acum sunt obosita, mi-am facut datoria fata de necesitatile mele fiziologice de wkd, maine , dupa programul scurt, plec la Sulina… femeile au nevoie si de astfel de multumiri mici, de ce sa nu recunosc? O sa va povestesc maine, la cafea, despre domnul Tase, ce fel de om este si cum se poarta cu mine si cu celelalte animale vagaboande pe care le hraneste cu salam Victoria, acum va spun doar ca nu-mi pare rau ca m-am dus acolo, in spate, in magazia de la Alimentara, unde, dupa niste navete de American Cola, domnul Tase are o masa patrata, acoperita cu o musama cu flori multicolore si cu clopotei maronii.
La ora stabilita m-a asteptat la intrarea din dos, ca sa nu ne vada Claudiana, vanzatoarea principala, ca tare rea de gura mai este. Cred ca si de musca, dar asta inca nu mi-a dezvaluit domnul Tase, pentru ca inca n-am ajuns la intimitati asa mari. Si cum spuneam, m-a asteptat ca un adevarat gentleman si m-a poftit inauntru pe intrarea din dos, pe acolo fiind si mai aproape de masa. Mi-am ridicat fusta si el a fost foarte bucuros ca nu purtam chiloti (ii bagasem in poseta inca de la birou, ca sa-i fac o surpriza), dar nu mi-a spus. M-a intors cu spatele si m-a impins in fata, iar eu m-am sprijinit cu coatele de masa cu musama, care era foarte curata si mirosea a Axion. Trebuie sa marturisesc ca aceasta este pozitia mea preferata si cand ma reguleaza directorul pitic in garsoniera de lux, pentru ca intotdeauna am grija sa-mi strecor sub perna o revista, iar in ultimul timp Divina Comedie, care v-am mai spus si aseara ca e superba si ca-mi place foarte mult si abia astept s-o termin ca sa v-o povestesc si voua, aici pe blog. Din pacate, pe masa lui domnul Tase nu era nimic de citit, nici macar un ziar amarat, asa ca mi-a fost teama ca ma voi plictisi si m-am rugat la sfantul Valentin, ca cu el ma inteleg eu cel mai bine, sa-l ajute pe domnul Tase sa termine repede si cu bine misiunea pe care deja o incepuse, ca la mine a mai durat un pic, pana m-am uitat dupa un ziar, ceva. Negasind nimic de citit, in afara de o placuta cu fumatul interzis, pe care am citit-o de vreo 5 ori si ceva, pana am invatat-o pe dinafara, m-am hotarat sa ma concentrez la sex si sa ma aleg macar cu un orgasm pe ziua de azi, avand in vedere ca Herman nu prea avusese chef de vorba si nu putusem sa scot de la el decat cateva lll-uri mici de mana anemice, cu care, fie vorba intre noi, o femeie nu prea are ce sa faca. Asa ca m-am concentrat de acolo, din pozitia de capra, si m-am unduit, gandindu-ma mai mult la mine si la viata mea nenorocita cu Herman, elefanta, directorul pitic, cotoroanta si Tantza, iar cand am ajuns cu ganditul si la Sullllllllllina, ah, a dat peste mine ditamai orgasmul. Ce noroc, tocmai atunci a terminat si domnul Tase, care este un om foarte de treaba si va mai povestesc eu maine despre el.

Noapte buna!

nerabdare

crizantemaneagra — Wed, 19 Nov 2008 21:10:30 +0000

Mai e putin, mai e atat de putin pana la sfarsitul programului si… stiti ce urmeaza, nu-i asa? Nu, nu va ganditi la domnul Tase, pe el il rezolv fara sa ma gandesc la nimic, e vorba de campionatul cu Herman. Acum e obosit si doarme ca un bebe cu capul pe biroul meu, mi-a spus ca nici el n-a dormit noaptea trecuta pentru ca la chemat contabiloiul namiloiul la ore suplimentare de noapte, s-a cocoshat saracul de cat a trebuit s-o plimbe pe elefanta pe bicicleta aia a lui, galbena, el zice ca pana pe la vreo 4 dimineata, dar eu cred ca cam minte si ca dupa ce a plimbat-o prin tot Berceniul, elefanta l-a pus s-o conduca pana la interfon si s-o reguleze acolo, la perete. Acum doarme aici, da, ce sa ma fac eu cu un bebe de 28 de ani si 5 luni? Il mai las sa doarma pana la si zece si pe urma il trezesc, ca campionatul e campionat, chiar daca eu trisez si il las mereu sa ma bata la solitaire.
Dar va mai povestesc eu mai pe seara ce s-a mai intamplat cu Herman si cu domnul Tase.

ironia sortii

crizantemaneagra — Wed, 19 Nov 2008 21:09:09 +0000

Azi am avut foarte mult de lucru, am facut foarte multe cafele, vreo 5 ibrice si ceva intrucat directorul pitic a venit cu o delegatie de directori mai mici de la asociatiile de locatari din cartieri, deci sunt extenuata, mai ales ca noaptea trecuta m-am zbatut intre viata si moarte cu gandul la Herman. In timpul unei pauze bine meritate mi-am luat inima in dinti si sufletul la gura si l-am sunat pe domnul Tase stabilind ca dupa campionatul cu Herman sa ma duc la el in spate sa stau capra, asa ca maine fiind zi scurta plecam la Sulina in wkd-ul de vis pe care mi-l doresc cu pretul atator framantari interioare, iar dupa ce isi va face domnul Tase treaba cu mine, si exterioare, ca doar n-o sa stau ca o momaie.
Soarta e cruda cu mine insa, prea cruda. Nu trecuse nici jumatate de ora de cand stabiliseram toate detaliile afacerii cu domnul Tase, cand pe usa biroului meu de secretara a intrat Dl Director si mi-a spus “Crizantema, iepurasule, in wkd-ul acesta nu ne putem vedea, plec cu Cotoroanta la Sulina sa o dau cu barcuta”.
Ce sa mai zic? Adio barcuta pentru mine, voi sta tot wkd-ul cu domnul Tase indoors. Singura mea speranta e sa vina acolo la Sulina prietenii mei de pe blog care mi-au trimis email, poate gasim o modalitate de a pacali soarta nemiloasa.

prea multa stabilitate pe scaunul unei femei usoare

crizantemaneagra — Wed, 19 Nov 2008 19:03:28 +0000

prea multa stabilitate pe scaunul unei femei usoare
Nu mai stiu, nu mai stiu nimic, vreau doar sa cred ca sunt in stare sa plec la Sulina cu domnul Tase, sa-l uit pe Herman, sa-l uit pe director. Directorul e insurat, asta ma doare, dar desi e pitic, cred ca am ajuns sa tin un pic la el, mai ales pentru ca isi iubeste foarte mult cainele. Pe cainele directorului pitic il cheama Tantza, e un caniche superb, nu cred ca daca s-ar desparti de nevastasa si s-ar muta cu mine in garsoniera de lux i-ar da voie cotoroanta sa-l ia pe Tantza… hahaha, fac si rime la ora asta. Sunt prea corecta ca sa distrug o relatie intre un director si cainele lui, sunt prea curva sa cresc un caine nou. Ce te faci, Crizantemo, ce te faci?
Stau cu castile pe urechi in camera goala si ascult Camioane in multime, mor dupa formatia asta, mai ales imi place cantecul cu “in plastic e fantastic”, imi aminteste de Herman. Eu am tot timpul condoame la mine, le cumpar singura, din salariu, pentru Herman, nu stiu de ce, dar tot sper ca intr-o zi va deschide ochii mintii si va vedea ca nu-i sunt doar tovarasa de solitaire, ca nu sunt femeia inaccesibila pentru el, ca ma poate avea oricand dupa ce terminam campionatul…
Acum cred ca ma bag in patuc sa citesc mai departe din Dante Alighieri, scriitorul meu preferat, Divina Comedia e superba, imi place de mor, dupa ce o termin o voi povesti pe blog si daca mai primesc numere de telefon pe email si alte mesaje de incurajare pentru scrisul meu aici, asi putea sa incerc, dar nu promit, sa si imprumut cartea cititorilor mei, care sunt, nu-i asa, cei mai tari comentatori. Si acum ultima tigara, ultimele cuvinte picurate pe taste in noaptea asta… fac pauze, stiu, n-am decat o mana, cu ea trebuie sa suplinesc si lipsa lui Herman. Prosopul pufos zace la picioarele scaunului, sunt goala pentru tine, Hermane, prostule. Dar tu dormi, dormi, fiindca trebuie sa te trezesti cu noaptea in cap, sa pui motorina si sa te duci sa-l iei pe director. De ce nu ma iei intai pe mine, dementule, de ce? Ia-ma acum… Am obosit, tac, ceasul ma va trezi peste 4 ore, Dumnezeule! Acum pun puct, punctul pe I, desi l-as prefera pe el in punctul G.
Va pupik pe botik.

Stai sa ma gandesc

crizantemaneagra — Sun, 16 Nov 2008 14:05:17 +0000

Sunt singura in birou, m-am saturat de solitaire, boul de director a plecat la o intalnire cu un botswanez, ailalti sunt in concediu, cred ca numai eu cu femeia de serviciu am mai ramas in firma asta multijudeteana. O urasc pe femeia aia, e frumoasa, mai frumoasa decat mine, ii urasc pielea care miroase dulce a Ajax, ii urasc halatul verde, care ii descopera indecent, dar provocator, vanataia din genunchi, ii urasc mainile cu care il apuca pe Herman de guler si-l trage spre ea, atunci cand crede ca nu-i vede nimeni. Dar eu sunt acolo. Eu cu ura mea. E ingrozitor de cald in capitala, mi-au intrat chilotii rosii in fund si m-am umplut de bubitze de la scaunul de secreatara, scaun moale, nu zic, dar transpir ca o Miss Piggy, as vrea sa fiu si eu in concediu acum, transpiratia ar avea iz de alge, de piatra uda si sarata. De pipi de cartitza. Il iubesc pe Herman, el e soferul directorului pitic, il iubesc pentru ca ma domina si are scor mai bun la solitaire. Da, asa e, un sofer n-ar trebui sa aiba timp de pc games, dar eu… eu as fi in stare de orice atunci cand iubesc sau cand urasc. Chiar si sa-l conving pe Herman sa stea dupa program si sa mai facem un campionat. Dupa ce pleaca, mangai mouse-ul ca o desfranata si imi imbib palmele in mirosul imbatator de motorina. Apoi ma ating, il intind pe Herman pe hainele mele, pe coapsele mele, ma manjesc cu Herman, imi scot sutienul, am eu o tehnica, il scot pe maneca, fara sa ma dezbrac si… Dar ce fac acum, vai? Sunt intr-un loc public, pe un… cum ii zice? Blog, da. Am navigat ca o sirena pe Gugal si am gasit o lume in care cred ca as avea loc. Am citit doua saptamani, oamenii scriu despre ei, dar oare cum ma vor primi pe mine, Crizantema? Ma vor ignora, ma vor iubi? Nu, nu, trebuie sa-i fac dependenti de mine, primul pas este sa scriu pe blogul lui neverviolet, sa-i spun ca-mi place de ea, are nevoie de prieteni si-mi va fi fidela, simt asta, simt. Da, voi fi controversata, voi avea cei mai tari comentatori, il voi scoate pe Stampille de la naftalinne, Stampille va fi rau cu mine, vai, ce succes voi avea. Vor veni multi barbati la mine in blog, barbatilor le plac desfranatele; chiar daca nici unul din ei nu m-ar lua acasa, m-ar lua la hotel, m-ar iubi pe furis, iar Herman ar crapa de gelozie. Intr-o zi, Herman va vedea blogul meu, voi lasa pagina deschisa sub un solitaire si ma voi duce sa-mi pudrez nasul… hihi, va citi ce succes are Crizantema lui si poate ca-si va face curaj sa ma invite la restaurant. Ce prost e Herman, el crede ca daca n-are bani nu poate fi iubit de o femeie ca mine, ditamai secretara, isi iroseste zvacnirile cu femeia aia ingrozitoare de serviciu. Am sa-i sugerez directorului pitic s-o dea afara, stiu eu o fosta contabila, cu ochelari, care a ramas de curand fara slujba si care ar fi dispusa acum sa accepte orice, asa mi-a spus ieri, cand ne-am intalnit la sifoane. Si cum spuneam, barbatilor le plac desfranatele, dar si femeilor le plac, chiar daca mai cu fereala, ele mereu se compara una cu alta, mereu se intreaba de ce aia da, iar ele nu. Sunt invidioase femeile, dar in secret le admira pe cele ca ca mine. Repulsia afisata, falsa mila fata de biata curva, fata de nefericirea ei de la batranete, comparata mereu cu fericirea de nevasta serioasa, nevasta vajnica, mama heroina. De fapt, toate nevestele si-ar dori sa fie in locul meu, sa fie libere. Oare eu mi-as dori sa fiu in locul lor? Crizantema, spune ca nu, trebuie sa spui ca nu, altfel ce rost ar mai avea blogul asta? Oamenilor nu trebuie sa le fie mila de tine, ei trebuie ori sa te iubeasca, ori sa te urasca.

Crizantema, recunoaste, Crizantema, esti o curva, Crizantema, te culci cu directorul pitic si nici macar nu-ti place, spune odata adevarul. Adevarul, femeie! Of, a fost greu, dar am reusit. Il iubesc pe Herman, dar mi-o trag cu directorul. Hello, Crizantemaaaa! – aud corul celor aidoma mie, imi vor fi supuse si ele, se vor recunoaste in mine. Comentatorii mei destepti imi vor da apa la moara, si chiar daca unii vor face misto de biata Crizantema, prostii nu se vor prinde. Crizantema. Inventati-o pe Crizantema dupa chipul si asemanarea propriilor iluzii, ea e aici pentru voi, balaciti-va in petalele ei, imbatati-va cu povestile ei, comentati, neglijati-va obligatiile, nevestele, barbatii, copiii, apasati tasta F5.

Cand eram mica, am facut balet, acolo am invatat primele cinci pozitii. Acum stiu mult mai multe. Aici, pe blog, am citit ca barbatii sunt niste porci misteriosi. Si Herman e un porc, dar il iubesc, il iubesc, el stie asta, dar nu are barbatia de a trece peste prejudecati. Ce daca ma culc cu directorul? Doar vede si el ca-i pitic, ar fi putut de atatea ori sa se intoarca la mine in garsoniera de lux, dupa ce il ducea acasa pe director, ar fi putut sa-si ia bicicleta aia a lui, galbena, sa ma duca in Herastrau si sa ma intrebe:

- Crizantemo, in ce limba vrei sa te iubesc?

- In limba latrina, animalule! Asa i-as raspunde, ca sa-l enervez putin, pentru ca

asta i-ar aminti de femeia de serviciu, apoi ar deveni o fiara, o fiara minunata, cu muschiul de fier. L-as simti in fiecare celulita, l-as lasa sa-mi descifreze tainele nasturilor, capselor, fermoarelor, l-as lasa chiar sa-mi stearga rimelul.

Aici, pe blog, ma voi da cu e-rimel si va voi striga: maniPulati-ma! Distanta dintre mine si voi va fi masturbabila in centimetri. Nu prea multi, dar suficienti. La urma urmei, sunt o curva virtuala, nu ma puteti atinge decat cu balele imaginatiei voastre. Voi da Catrinel din gene si chiar daca unii vor striga “mori, Crizantema”, eu voi putea sa rad de aici, de pe scaunul meu transpirat, din biroul asta pe care, daca vreau, pot sa vi-l descriu oval. Iar intr-o zi, intr-o insemnare, voi fi umana. Voi regreta ceva, apoi cineva ma va numi, in bataie de joc, tarfa cu etica. Ce vor mai curge comentariile, hahaha!

Nu stiu inca daca voi scrie cu i-uri sau fara i-uri, as putea sa scriu fara, as mai gresi o cratima, asa imi voi atrage comentatori noi, obsedati, aparent, de limba romana. De fapt si ei sunt la fel de perversi si de curiosi ca si ceilalti. In orice caz, am deja replica la indemana: “n-oi scrie eu corect, dar fac sex de calitate”, asta functioneaza, am mai folosit-o odata, dar nu va spun unde. Ah, Herman, Herman, unde esti tu acum? O urasc si pe contabila, e un namiloi de femeie, din cauza ei am avut concediu in martie, a vrut sa scape de mine, ca-l auzise pe Herman cand imi promitea un martisor cu girafa de ziua femeii, dupa aceea m-ar fi scos poate si la o bere aici, la coltz, la alimentara, fiindca au pus astia doua mese afara inca de cand s-a topit zapada, de sfantul Valentin. Si namiloiul il iubeste pe Herman, iar el, prostul, de frica sa nu-l pocneasca peste ceafa, se duce dupa ea in magazie de fiecare data cand ea ii zice cu vocea aia de elefant cu rosu-n gat “psssst, Hermane, hai, idiotule, ca am niste treaba cu tine!”

Acum chiar nu stiu ce sa ma fac, m-am saturat si de dat cu scaunul… si de solitaire, n-are nici un farmec fara mana paroasa a lui Herman, lacoma sa-mi clickaie mouse-ul, cred ca il sun pe domnul Tase, patronul de la Alimentara, are bani si mi-a promis odata, cand beam visatoare apa cu Bule la o masa din alea doa, ca daca stau capra ma duce un wkd la Sulina. Oare ce sa aleg? Pe Herman, iubirea vietii mele, pe domnul Tase, cu wkd-ul de vis sau jobul meu, cu tot cu piticanie? Ce ma fac?